Oana Antipa

Dacă tot e să fim în atmosferă romantică zilele astea, am văzut acest film făcut pentru televiziune şi mi s-a părut foarte drăguţ, aşa că şi-a câştigat o mică descriere pe blog.

În primul rând, m-a atras titlul. Nu ştiu care e treaba cu magazinul ăla, cu e numai din cauza filmului cu Audrey Hepburn. Sinceră să fiu, pe mine Audrey mereu m-a lăsat rece, în schimb când mai văd eu prin filme cutiile şi pungile alea în nuanţa aia specială de albastru de la magazinul Tiffany îmi doresc să am şi eu măcar cea mai ieftină bijuterie de acolo. Am văzut mai demult şi pe un site românesc câteva bijuterii care arătau superb. Un inel cu inscripţia Tiffany’s este unul dintre visele mele care cel mai probabil va rămâne neîmplinit.

În al doilea rând, Alyssa Milano joacă în rolul principal şi mie mereu mi-a plăcut de ea, mai ales că pentru ea faptul că e mignionă şi are mereu faţa aia de copilaş e în avantajul ei. Va fi o femeie care va îmbătrâni greu.

Şi acum, după această introducere care presimt că va fi mai lungă decât povestea filmului, să trecem şi la subiectul principal.

Jane era o fetiţă ca oricare alta. Avea o mamă dominatoare, genul care ştie ea mereu mai bine şi nu avea nici un aliat în faţa ei, pentru că nu avea tată. Cum era şi un copil mai retras, Jane avea un prieten imaginar, Michael. Michael o însoţea peste tot, lui îi făcea confidenţe, cu el râdea, cu el se juca, era cel mai bun prieten. Jane şi mama ei aveau şi un mic ritual, în fiecare duminică mergeau la magazinul Tiffany, chiar dacă nu întotdeauna la cumpărături.

Din păcate, în ziua în care Jane împlineşte 10 ani, Michael îi spune că trebuie să o părăsească pentru că va începe să se maturizeze şi nu va avea nevoie de un prieten imaginar.

20 de ani mai târziu, Jane lucrează la teatrul mamei sale şi se pregăteşte de nunta cu un actor chipeş şi faimos, Hugh (Ivan Sergei). Viaţa ei are perfectă, doar că dintr-un motiv pe care nici ea nu-l ştie, se pare că nu poate avansa cu pregătirile e nuntă. Într-o zi, în mijlocul străzii (la propriu), apare Michael (Eric Winter), acum adult şi el. Nici el nu ştie de ce brusc e real, adică toată lumea îl vede, nu numai Jane şi nănuieşte că a fost trimis din nou la ea pentru că ea are nevoie de el. Acum, nu mai trebuie decât să îşi dea seama cum trebuie să o ajute.

După un început agitat, pentru că normal că Jane nu pricepe cum de prietenul ei imaginar nu mai e imaginar deloc, ea şi Michael regăsesc prietenia care i-a legat în copilărie. Michael o cunoaşte mult mai bine decât Hugh şi are acea căldură care actorului plin de el îi lipseşte. Aţi ghicit, cei doi se îndrăgostesc, însă ce şanse are o relaţie dintre un prieten imaginar şi o femeie logodită?

Un film foarte drăguţ, bun de văzut pentru fanele filmelor romantice.

P.S. Filmul este realizat după un roman scris de James Patterson.

P.S. 2 Am găsit şi o poză cu inelul care îmi place mie aici